Despre femeile minunate din viața mea

Despre bunica din partea mamei nu vorbesc prea mult. Nu pentru ca nu a fost importanta pentru mine, ci pentru ca aripa timpului a sters o parte din amintirile pe care le construisem cu ea. Ii spuneam „mama buca”, ca sa stim cu totii ca ea devenea,temporar, mama noastra de vara, acolo unde ajungeam in vacanta mare.
Mama buca, atunci cand am cunoscut-o eu, era deja batrana, insa vedeam urmele frumusetii care fusese. Fata alba, ochii cenusii si parul lung pe care il facea cununa, povesteau despre tineretea ei.
Mama buca s-a nascut cand femeile inca nu aveau dreptul la vot. In satul in care a crescut, femeia apartinea barbatului, si trebuia sa fie ” cuminte”, ca sa nu fie pedepsita de cel care trebuia sa o respecte. Mama buca nu a fost cuminte, nu a vrut sa fie supusa, nu a acceptat sa fie lovita sau jignita. A plecat cu un copil mic, pentru a-si apara demnitatea.
Cam am cunoscut-o eu, tot nu era supusa, dar nu avea nevoie, pentru ca ” tata bucu”, bunicul nostru vitreg, nici nu se straduia sa o umileasca. O iubea si o respecta si asta ii era destul bunicii pentru a scoate la suprafata toata bunatatea si caldura din inima ei.
Prin mine curge acum o parte din bunica mea, si este data mai departe fiicei mele. O regasesc in revolta din mine cand dau de o nedreptate, in curajul de a ma lupta cu propriile frici, o regasesc in blandetea vocii fiicei mele sau in dorinta de independenta.
O regasesc pe bunica in surorile mele, femei atat de frumoase si puternice! Fiecare dintre ele este nepoata demna a acestei femei, care a avut curajul sa infrunte destinul, viata sau nedreptatea. Si nimic nu a oprit-o!
Sunt mandra si fericita ca in jurul meu am atat de multe femei minunate! Bunica si mama nu mai sunt, dar le am alaturi pe surorile mele si pe fiica mea, la care ma uit cu uimire si incantare! Sunt atat de grozave!
Va multumesc, femeilor, ca existati! Va iubesc si va admir pe fiecare in parte si pe toate la un loc!

Respect

 

În zilele în care ninge, prefer să îmi las maşina în parcare şi să mă deplasez cu mijloacele de transport în comun. Astăzi ninge….şi eu stau acum pe scaunul autobuzului care mă duce către destinaţie. Circulă alene, lăsand gândurile să se înşiruie cuminte în ordinea lor neângrădită. Geamul îngheţat şi murdar îmi blochează privirea, cineva a aruncat pe jos un pahar din care a baut…feţe triste şi încruntate…Frig…şi în maşină şi în sufletele noastre. Am pierdut cumva pe drum bucuria unei noi zile, căutând neputincios în exterior nişte piloni de care să ne agăţăm. Căutăm disperaţi respectul în afară, furioşi şi mâhniţi că nu îl căpătăm. Am învăţat cândva, într-un mod strâmb şi inadecvat, că respectul trebuie obţinut prin cerere directă, strigată şi violentă. Fiecare dintre noi îşi doreşte să fie respectat, şi de aceea lipsa lui ne face să ne luptăm cu monştii …exteriori sau interiori? Pentru că înainte de a cere, respectul trebuie dăruit. Creat şi împărtăşit.

Respectul faţă de sine se manifestă prin grija pe care fiecare dintre noi o avem faţă de propria persoană. Conştientinzând că numai noi ne putem avea în stăpânire şi control, putem învăţa respectul faţă de corp, minte sau emoţii. Să mâncăm sănătos, să gandim frumos, să ne bucurăm de micile evenimente din viaţă. Să respectăm fiecare zi pe care o avem, prin deplina grijă faţă de propriile noastre sentimente. Să ne respectăm ritmul de somn sau de muncă, să ne inconjurăm de experienţe plăcute sau să ne oferim din când în când câte o recompensă binemeritată. Nimic complex, numai o mică atenţie şi un mare respect pentru fiinţa noastră magică.
Respectul faţă de ceilalţi se manifestă prin atitudinea pe care o avem in raport cu oamenii care ne înconjoară. Familie, prieteni, colegi sau străini. Trăim acum în comunităţi mai mari, care au diluat restricţia socială a respectului reciproc. Dacă am urca în maşina timpului şi am călători în trecut, am putea întâlni pe străzile oraşului bărbaţi care se salută ridicând pălăria : „Respectele mele! „. Pentru că undeva în comunitate, exista conştiinţa faptului că ceea ce dai, aceea primeşti. Injuriile, violenţa verbală, umilirea, sunt bune, ar putea să ne aducă o putere iluzorie şi de scurtă durată. Dar va întoarce înapoi mai multă furie şi nevoie de control. Şi atunci mai ajută, dacă tot noi suntem perdanţii cu steagul victoriei în mână?

Respectul faţă de natură se manifestă prin atenţia cu care vieţuim pe acest Pământ, care ne-a primit şi ne oferă cu dărnicie tot ce are mai bun. Ne oferă Soarele cald al verii, ploaia hrănitoare, vântul călător, hrana gustoasă, apa revigorantă…Ne face prieteni cu elefantul înţelept si caracatiţa genială, ne trimite să vorbim limba afectiunii feline şi a fidelităţii canine, ne învaţă blândeţea vacii şi energia leului. Ne învaţă respectul…şi mirarea constantă că iată, suntem părtaşi la ceea ce a creat Natura pentru noi, doar pentru bucurie şi uimire. Natura ne oferă şi ne respectă, ca bună educaţie pentru ceea ce avem de făcut. Reuşim oare să înţelegem? Reuşim oare să facem?
Suntem prea grăbiţi sau doar neatenţi? Am uitat sau nici nu am ştiut? Am întrebat şi nu am găsit răspuns? Respectul se oferă şi căutarea lui este chiar călătoria noastră către noi. Opriti timpul vostru puţin, pentru a-l afla şi îngriji.

Respectele mele, drag cititor!

Limite personale

Mulți oameni știu ce înseamnă cuvântul „limite”, dar nu au nicio idee despre ce sunt. S-ar putea să vă gândiți la granițe ca la ceva ca o linie de proprietate sau un „zid de cărămidă” folosit pentru a ține oamenii în afară.

Dar limitele nu sunt linii rigide trasate în nisip, nu sunt clare pentru a fi văzute de toți.

Limitele sunt o modalitate de a ne autoîngriji. Când înțelegeți cum să stabiliți și să mențineți limite sănătoase, puteți evita sentimentele de resentiment, dezamăgire și furie care se acumulează atunci când limitele au fost  încălcate.

Ce sunt limitele?

Limitele pot lua mai multe forme. Ele pot varia de la a fi rigide și stricte până la a apărea aproape inexistente.

Dacă aveți limite mai rigide, ați putea:

  • Atitudinea voastră pare că îi ţine pe alții la distanță
  • Păreţi detaşaţi, chiar si cu partenerii intimi
  • Aveţi puține relații strânse
  • Evitaţi relaţiile aproiate

Dacă aveți limite libere sau deschise, puteți:

  • Să vă implicaţi prea mult în problemele altora
  • Vă este greu să spuneţi „nu” cererilor altora
  • Împărtăşiţi cu alte persoane informații personale
  • Încercaţi să îi mulţumiţi pe alții de teama respingerii

O persoană cu limite sănătoase înțelege că clarificarea așteptărilor ajută în două moduri: stabilește ce comportament veți accepta de la alți oameni și stabilește ce comportament se pot aștepta alte persoane de la dvs.

Dacă aveți limite sănătoase, ați putea:

  • partajați informațiile personale în mod corespunzător (nu prea mult sau nu prea puțin)
  • înțelegeți nevoile și dorințele dvs. personale și știți cum să le comunicați
  • vă preţuiţi propriile opinii
  • acceptaţi când alții îți spun „nu”

Mulți dintre noi avem un amestec de limite în funcție de situație. De exemplu, este posibil să aveți granițe stricte la locul de muncă și altele mai libere acasă sau cu familia și prietenii.

S-ar putea să existe chiar limite diferite bazate pe cultura unei persoane. De exemplu, unele culturi consideră că schimbul de informații cu caracter personal nu este adecvat în niciun moment, în timp ce în alte culturi, schimbul ar putea fi încurajat în orice moment.

Tipuri de limite

Construirea unor limite sănătoase – indiferent dacă vă aflați la serviciu, acasă sau petreceți timp cu prietenii – depinde de înțelegerea tipurilor de limite.

Există cinci tipuri diferite:

Fizic. Aceasta se referă la spațiul personal, intimitatea și corpul tău. S-ar putea să fii cineva care se simte confortabil cu manifestările publice de afecțiune (îmbrățișări, sărutări și strângere de mână) sau s-ar putea să fii cineva care preferă să nu fie atins în public.

Sexual. Acestea sunt așteptările tale cu privire la intimitate. Comentariile și atingerile sexuale ar putea fi inconfortabile pentru dvs.

Intelectual. Aceste limite  privesc gândurile și convingerile. Limitele intelectuale nu sunt respectate atunci când cineva respinge ideile și opiniile altei persoane.

Emoţional. Aceasta se referă la sentimentele unei persoane. S-ar putea să nu vă simțiți confortabil împărtășind sentimentele despre orice cu un prieten sau partener. În schimb, preferați să împărtășiți treptat în timp.

Financiar. Acesta, este vorba despre bani. Dacă vă place să economisiți bani – nu să-i cheltuiți la moda la modă – este posibil să nu doriți să împrumutați bani unui prieten care vă solicită.

Când vă pregătiți să vă stabiliți limitele, asigurați-vă că țineți cont de fiecare.

10 moduri de a stabili și menține limite bune

Nu sunteți sigur cum să creați limite sau să le susțineți în mod eficient pe cele existente? Am adunat câteva dintre cele mai bune abordări de încercat.

  1. Bucurați-vă de o reflecție personală

Pentru a introduce și a stabili cu succes limite, este esențial să înțelegeți de ce fiecare dintre ele este important pentru dvs. și în ce fel vă vor aduce beneficii emoționale.

„Ia-ți ceva timp să fii detectiv al propriei tale psihologii”, sugerează Baker. „Așa de multe ori se întâmplă lucruri oamenilor și se simt inconfortabil, dar nu sunt siguri de ce. Primul pas în a avea limite sănătoase în orice situație este să petreceți timpul pentru a explora ceea ce vi se întâmplă „.

  1. Începeți cu trasarea unor limite mici

Dacă nu aveți deja stabilite limitele personale, perspectiva introducerii lor ar putea părea copleșitoare – deci construiți-le încet.

Acest lucru vă permite să luați lucrurile într-un ritm mai confortabil și vă oferă timp pentru a reflecta dacă se îndreaptă în direcția corectă sau dacă trebuie să faceți câteva modificări.

  1. Stabiliți-le devreme

„Uneori poate fi foarte greu să începi să pui limite, mai ales în relațiile preexistente”, spune dr. Quinn-Cirillo. „Dacă poți pune imediat limite, este mult mai ușor să lucrezi cu el.”

Stabilind granițe și așteptări de la bun început, toată lumea știe unde se află, iar sentimentele de rănire, confuzie și frustrare pot fi diminuate.

  1. Fiţi consecvent

A lăsa limitele să alunece poate duce la confuzie și poate încuraja noi așteptări și cereri în rândul celor din jur.

Încercați să păstrați lucrurile consecvente și constante. Acest lucru vă ajută să vă consolidați pragurile și convingerile inițiale și vă asigură că aceste linii rămân clar stabilite.

  1. Creați un cadru adecvat

Dr. Quinn-Cirillo observă că limitele „variază în funcție de tipul de relație”. Cu toate acestea, dacă vi se pare de ajutor, nu există niciun motiv să nu aveți câteva elemente de bază care să poată fi adaptate în consecință.

Luați în considerare obținerea unei ore sau două singure în fiecare weekend. Această graniță s-ar putea aplica indiferent dacă locuiți cu un partener, aveți un program social încărcat cu prietenii sau sunteți aproape de familie.

  1. Simțiți-vă liber să adăugați alte limite suplimentare

În unele aspecte ale vieții noastre, există deja granițe – cum ar fi la locul de muncă. Dar ia în considerare că acestea sunt minimale. Colegii vor avea probabil unele dintre ele la locul lor și este în regulă să adăugați și voi.

Dacă faceți acest lucru, vă puteți îmbunătăți performanța. Cercetătorii austrieci Trusted Source au descoperit că angajații care au introdus granițele personale la locul de muncă se simțeau mai împuterniciți.

  1. Fiți conștienți de rețelele sociale

Aceste platforme permit mai multe comunicări ca oricând, dar au încurajat și o estompare considerabilă a limitelor.

„Se întâmplă niște repartizări incredibile”, afirmă Baker, iar cercetările arată că peste jumătate dintre noi suntem îngrijorați de faptul că familia și prietenii vor posta informații personale sau fotografii pe care nu vrem să le împărtășim public.

Dacă considerați că o anumită acțiune este o trecere a granițelor în viața reală, preocupările dvs. nu sunt mai puțin valabile atunci când are loc digital. „Nu trebuie să vă expuneți la rețelele sociale care vă supără”, adaugă ea.

  1. Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte

Comunicarea este esențială în lumea granițelor, mai ales dacă cineva le depășește în mod constant. Deși este posibil să trebuiască să vă înfruntaţi frica de confruntare, aceste discuții nu trebuie să fie de clarificare.

De exemplu, dacă aveți un prieten care trimite mesaje non-stop, dr. Quinn-Cirillo sugerează să spuneți ceva de genul: „„ Văd că ai vrut cu adevărat să mă abordezi, dar cel mai bun lucru de făcut este să laşi un mesaj și mă voi întoarce la tine când voi putea. ”Acest lucru evidențiază ușor comportamentul lor, afirmând simultan pragul tău.

  1. Fii cel mai mare campion al tău

Pentru ca granițele să aibă o bază solidă, trebuie să vă arătați un pic de dragoste, notează Baker. „Dacă ai o narațiune în capul tău care spune că nu ai valoare și nu meriţi, atunci vei avea dificultăți în a pune limite în loc care să te protejeze”, spune ea. „Multe dintre acestea se reduc la valoarea de sine și la autoapreciere”

Nici nu este nevoie de mult pentru a începe să încurajezi această mentalitate, adaugă Baker. Cu cât te angajezi mai mult în activități „care eliberează hormoni de stare bună, precum cântatul, alergatul sau orice vrei să faci – lucruri care îți hrănesc propria inimă – atunci asta te va ajuta să-ți schimbi dialogul intern și să te simți mai merituos”.

  1. Priviţi în perspectivă

Faptul că nu avem limite poate fi în detrimentul sănătății noastre mentale, dar a merge prea departe și a ne gândi prea mult poate avea un impact asupra bunăstării noastre emoționale, dezvăluie dr. Quinn-Cirillo.

„Obțineți un nivel sănătos de gândire cu privire la limite”, spune ea. „Aveți unele limite stabilite, dar nu fiți încorsetaţi  de ele. Uneori trebuie doar să mergi cu instinctul tău natural. Putem să ne aducem aminte că untem destul de intuitivi ca ființe umane. ”

 

Text din publicatia PsychCentral

Anul Nou să vă găsească bine!

 

 

Timpul iar stă agăţat pe puntea îngustă dintre ani. Ne face şi pe noi să stăm în clipe memorabile, cu prietenii sau doar cu noi înşine. Ne face să ne gândim la trecut, ne blocăm puţin în prezent, ca apoi să evadăm către viitor.Unul fericit, aşa ne îndeamnă urările, imaginile şi felicitările.

Pentru mine, puntea asta de timp îmi dă ocazia să renunţ la tot ceea ce s-a învechit, aşa cum renunţ la hainele mele vechi, frumoase încă însă acum inutile. Trecerea de la 12 la 1 îmi aduce aminte că iată, din nou am şansa unui nou început. Poate o nouă gândire, poate un nou comportament. Dacă nu, va fi o altă zi comună, la fel ca o repetitivă zi de 31 decembrie, când imi planific ca „de mâine ….” să cuceresc lumea.

Imi doresc însă ca de mâine să reuşesc în lucruri simple:

  • nu îmi doresc mai multă fericire, insă imi doresc să o simt în fiecare zi
  • nu îmi doresc mai multă iubire, insă imi doresc să o împărtăşesc mai des şi mai constant
  • nu îmi doresc mai mulţi prieteni, dar îmi doresc ca cei pe care îi am să mă însoţească şi în zilele noului an
  • nu imi doresc mai mulţi bani, îmi doresc însă ca cei pe care îi am să imi ajungă
  • nu îmi doresc mai multă sănătate, îmi doresc doar să nu o pierd pe cea pe care o am

Ma bucură aceasta şansă pe care timpul ne-o dă.

Şansa unui nou început, când ne putem scrie viaţa exact aşa cum vrem.

Vă doresc ca Anul care vine să vă găsească cu bine şi să vă aducă momente bune!

Branding personal sau cum ne construim viitorul

Pe cand eram la Şcoala Generală din micul meu oras natal, profesoara de matematica a descoperit ca sunt inzestrata natural cu o gandire analitica si a inceput sa investeasca timp pentru a ma ajuta sa-mi dezvolt cunostintele de matematica. In scurt timp, am ajuns sa am rezultate foarte bune la aceasta materie, am fost trimisa la concursurile de matematica, Olimpiade…si am ajuns in echipa dezlegatorilor de probleme matematice din Gazeta Matematica, o echipa exclusivista formata din elevi care puteau rezolva misterele matematicii. Pe cale de consecinta, am optat si am intrat la liceul care era cotat ca fiind cel mai bun din oras, al carui profil era, ati ghicit, real. Imi aduc aminte ca pentru colegii mei care optau pentru profil uman, nu prea erau optiuni si oricum, mergeam cu totii                               in turma, nu ne puneam problema ce am dori sa ne facem cand vom fi mari. Nici nu ne prea pasa atunci…Si, mai departe, ce puteai face pe vremea vechiului regim, dupa ce finalizezi un liceu real? Mergi la o facultate de inginerie, bineanteles. Asa am facut si eu si la 22 ani am absolvit cu succes( mai mult sau mai putin) Politehnica. Cand m-am angajat ca inginer ( meserie masculina, asa cum este si denumirea), a fost cosmarul vietii mele. Nu imi placea nimic din ceea ce presupune aceasta meserie, nu mergeam cu placere la serviciu…si bineanteles, nu eram un angajat performant. Mi se solicitau abilitati pe care nu le aveam ( gandire tehnica, manualitate,etc) si erau ignorate sau luate in deradere unele puncte forte: imi placea sa comunic cu ceilalti, eram organizata, puteam crea si mentine usor relatii bune cu autoritatile care ne verificau….. Am insistat cam 4 ani sa tot fiu inginer, pana cand mi-am dat seama ca am doua optiuni: continui in aceasta directie si ajung sa imi ratez viata, sau ma reorientez. Am ales a doua varianta, am lucrat in vanzari, management si apoi psihologie. Acum fac ceea ce imi place si pentru care am calitatile naturale: psihoterapie. Am pierdut insa pe drum cativa ani buni, in care as fi putut sa ma instruiesc in domeniul psihologiei. Oricum, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Ei…pe vremea cand luam eu decizii importante pentru viata mea, nimeni nu stia despre consilierea vocationala si poate asta imi ofera o scuza buna pentru deruta mea profesionala. Acum insa, exista metode prin care elevii pot afla care sunt ariile lor de interes, unde sunt talentati, ce fel de inteligenta au ( spatiala, artistica, sociala, emotionala, etc), pentru a construi pe acele insusiri. Aceasta este evaluarea si orientarea vocationala. Il ajuta pe copil sa stie care ii sunt punctele forte si sa construiasca pe ele.

De ce este importanta evaluarea si orientarea vocationala ?

– Afli care sunt aptitudinile, interesele si valorile tale; care sunt trasaturile tale de personalitate si ce te motiveaza. Toate aceste informatii iti construiesc profilul vocational, care iti va fi de ajutor, dupa caz, in identificarea: facultatii, programului de masterat, domeniului de activitate si a job-urilor potrivite pentru tine.
– Afli care sunt punctele tale forte si cum le poti folosi pentru a-ti atinge obiectivele in plan educational sau profesional
– Identifici care sunt competentele de care ai nevoie in domeniul de activitate pe care il alegi si cum ti le poti forma si dezvolta
– Esti ghidat in construirea unui plan concret educational sau profesional, care sa te ajute sa ai cariera pe care ti-o doresti
– Primesti consultanta in realizarea unei scrisori de intentie pe care sa o folosesti in scopul admiterii la facultate sau pentru a obtine job-ul dorit

Nu este putin lucru, intr-o lume din ce in ce mai competitiva, in care performanta profesionala de multe ori este echivalenta cu succesul in viata.

Dragi parinti, intre voi si succesul copilului, stau cele 3 ore de evaluare si orientare, si suma de 300 lei. Este echivalentul cafelelor baute in 3 luni, nu-i asa? Nu eliminati din lista voastra aceasta optiune, care poate contribui mai tarziu la fericirea si succesul copilului dumneavoastra.

Suna acum la 0744656567 si fa o programare !