Pe cand eram la Şcoala Generală din micul meu oras natal, profesoara de matematica a descoperit ca sunt inzestrata natural cu o gandire analitica si a inceput sa investeasca timp pentru a ma ajuta sa-mi dezvolt cunostintele de matematica. In scurt timp, am ajuns sa am rezultate foarte bune la aceasta materie, am fost trimisa la concursurile de matematica, Olimpiade…si am ajuns in echipa dezlegatorilor de probleme matematice din Gazeta Matematica, o echipa exclusivista formata din elevi care puteau rezolva misterele matematicii. Pe cale de consecinta, am optat si am intrat la liceul care era cotat ca fiind cel mai bun din oras, al carui profil era, ati ghicit, real. Imi aduc aminte ca pentru colegii mei care optau pentru profil uman, nu prea erau optiuni si oricum, mergeam cu totii 
in turma, nu ne puneam problema ce am dori sa ne facem cand vom fi mari. Nici nu ne prea pasa atunci…Si, mai departe, ce puteai face pe vremea vechiului regim, dupa ce finalizezi un liceu real? Mergi la o facultate de inginerie, bineanteles. Asa am facut si eu si la 22 ani am absolvit cu succes( mai mult sau mai putin) Politehnica. Cand m-am angajat ca inginer ( meserie masculina, asa cum este si denumirea), a fost cosmarul vietii mele. Nu imi placea nimic din ceea ce presupune aceasta meserie, nu mergeam cu placere la serviciu…si bineanteles, nu eram un angajat performant. Mi se solicitau abilitati pe care nu le aveam ( gandire tehnica, manualitate,etc) si erau ignorate sau luate in deradere unele puncte forte: imi placea sa comunic cu ceilalti, eram organizata, puteam crea si mentine usor relatii bune cu autoritatile care ne verificau….. Am insistat cam 4 ani sa tot fiu inginer, pana cand mi-am dat seama ca am doua optiuni: continui in aceasta directie si ajung sa imi ratez viata, sau ma reorientez. Am ales a doua varianta, am lucrat in vanzari, management si apoi psihologie. Acum fac ceea ce imi place si pentru care am calitatile naturale: psihoterapie. Am pierdut insa pe drum cativa ani buni, in care as fi putut sa ma instruiesc in domeniul psihologiei. Oricum, mai bine mai tarziu decat niciodata.
Ei…pe vremea cand luam eu decizii importante pentru viata mea, nimeni nu stia despre consilierea vocationala si poate asta imi ofera o scuza buna pentru deruta mea profesionala. Acum insa, exista metode prin care elevii pot afla care sunt ariile lor de interes, unde sunt talentati, ce fel de inteligenta au ( spatiala, artistica, sociala, emotionala, etc), pentru a construi pe acele insusiri. Aceasta este evaluarea si orientarea vocationala. Il ajuta pe copil sa stie care ii sunt punctele forte si sa construiasca pe ele.
De ce este importanta evaluarea si orientarea vocationala ?
– Afli care sunt aptitudinile, interesele si valorile tale; care sunt trasaturile tale de personalitate si ce te motiveaza. Toate aceste informatii iti construiesc profilul vocational, care iti va fi de ajutor, dupa caz, in identificarea: facultatii, programului de masterat, domeniului de activitate si a job-urilor potrivite pentru tine.
– Afli care sunt punctele tale forte si cum le poti folosi pentru a-ti atinge obiectivele in plan educational sau profesional
– Identifici care sunt competentele de care ai nevoie in domeniul de activitate pe care il alegi si cum ti le poti forma si dezvolta
– Esti ghidat in construirea unui plan concret educational sau profesional, care sa te ajute sa ai cariera pe care ti-o doresti
– Primesti consultanta in realizarea unei scrisori de intentie pe care sa o folosesti in scopul admiterii la facultate sau pentru a obtine job-ul dorit
Nu este putin lucru, intr-o lume din ce in ce mai competitiva, in care performanta profesionala de multe ori este echivalenta cu succesul in viata.
Dragi parinti, intre voi si succesul copilului, stau cele 3 ore de evaluare si orientare, si suma de 300 lei. Este echivalentul cafelelor baute in 3 luni, nu-i asa? Nu eliminati din lista voastra aceasta optiune, care poate contribui mai tarziu la fericirea si succesul copilului dumneavoastra.
Suna acum la 0744656567 si fa o programare !
